Subscribe to Zinmag Tribune
Subscribe to Zinmag Tribune
Subscribe to Zinmag Tribune by mail
POST-DESCRIPTION-HERE
POST-DESCRIPTION-HERE
POST-DESCRIPTION-HERE
POST-DESCRIPTION-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-DESCRIPTION-HERE
IMAGE-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-DESCRIPTION-HERE
IMAGE-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-DESCRIPTION-HERE
IMAGE-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-DESCRIPTION-HERE
IMAGE-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-DESCRIPTION-HERE
IMAGE-TITLE-HERE

featured-content2

hai noroc si inca unul sa mai bem cu sanatate

featured-content2

comenati, comentati

featured-content2

postari mai noi mai vechi gasiti aici sau aici si aici

featured-content2

Se afișează postările cu eticheta povesti nemuritoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povesti nemuritoare. Afișați toate postările

Amorul dintre o spioană condamnată la moarte şi un ziarist

00:50 Reporter: Amourdejour 0 Responses

Milan Petrovici este un veteran al jurnalismului, fost partizan sârb în timpul celui de-al doilea război mondial şi corespondentul în România al gazetei sârbeşti „Politika”. A emigrat în ţara noastră în august 1948, iar doi ani mai târziu a întâlnit-o pentru prima dată, în scop jurnalistic, pe Vida Nenici. Cea care ar fi putut să-i devină soţie, dar care a devenit o iubire netrăită. Din iubirea lor nu a rămas, după ce s-au reîntâlnit după 57 de ani, decât o idilă din tinereţea lor.

Milan, luptător partizan

Jurnalistul Milan Petrovici a participat în 1944 ca voluntar în armata de partizani pe frontul de la Srem şi în Bosnia, primind gradul de ofiţer după eliberarea localităţilor Brcko şi Bjelina. A fost rănit în lupta de la Slavonski Brad. După ce şi-a revenit, când războiul era în toi, a fost mutat la şcoala militară de geodezie, situată în parcul Kalegmedan din Belgrad. În august 1948, sătul de dictatura titoistă, acesta a fost primul sârb care a trecut Dunărea înot şi a primit azil în România.

S-au cunoscut, s-au plăcut pentru vecie

În 1950, jurnalistul s-a întâlnit cu Vida Nenici, spioană a securităţii sârbeşti. S-au plăcut pe loc. Amândoi erau emigranţi sârbi, lucru care probabil i-a făcut să se înţeleagă din ce în ce mai bine, pentru ca după câteva întâlniri Milan să vrea să o ceară în căsătorie pe Vida, descrisă de el „frumoasă, cochetă şi cu un păr cârlionţat provocator”. Astfel, în seara când vroia s-o ceară de soţie, Petrovici s-a deplasat la locuinţa sârboaicei din Banatul românesc şi a găsit-o confuză, tulburată, iar întâlnirea s-a amânat. În acea noapte, marea dragoste a lui Petrovic, am numit-o aici pe Vida, a fost arestată sub acuzaţia că lucrează clandestin pentru UBDA lui Tito (Direcţia Securităţii Statului Iugoslav). Iubitul ei Milan, originar din cartierul belgrădean Dolcolor, a aflat din presă despre acest episod, fiind distrus, răvăşit.

Vida Nenici, spioană

Sârboaica a făcut parte în acei ani din reţeaua securităţii lui Tito, un serviciu de spionaj. Reţeaua spionilor titoişti din România a fost descoperită în 1950 de către securiştii români. Printre spioni şi sublocotenentul UBDA Vida Nenici. Aceasta participa la audierile iugoslavilor refugiaţi în ţara noastră după rezoluţia informbiro din anul 1948. Vida se ocupa cu redactarea proceselor verbale ale interogatoriilor, traducea şi dactilo-grafia mărturiile emigranţilor politi-ci, pe care le realiza în dublu exem-plar, copia fiind trimisă serviciului de securitate sârbesc. În acest fel sute de sârbi emigranţi anti-titoişti au căzut în lanţuri. Tânăra sârboaică, acuzată de spionaj şi trădare, a fost găsită vinovată şi condamnată la moarte prin împuşcare de către un tribunalul militar românesc.

Regăsirea iubirii după 57 de ani


Milan a suferit o perioadă după această iubire neîmpărtăşită, ce i-a fost luată brusc, după care, nemaiavând altceva de făcut, s-a resemnat cu gândul morţii. A crezut-o moartă vreme de 57 de ani, timp în care în mintea sa erau o grămadă de „Dacă …?”. Până când … nesortitul ei iubit din Dolcolor a aflat dintr-o discuţie întâmplătoare cu un academician că Vida Nenici trăieşte, este sănătoasă şi locuieşte în Belgrad. A obţinut adresa ei. Chiar şi un număr de telefon de la academician. A sunat-o din Bucureşti şi astfel, în 2007, după 57 de ani de frământări şi amintiri, cei doi s-au reîntâlnit. Prea târziu însă. Ambii erau acum doar doi bunici, iar tinereţea îi părăsise. Sârboaica din Banatul românesc şi sârbul din Dolcolor sunt azi două persoane cu părul nins de trecerea vremii, care nu s-au dat uitării …
Vida a fost de trei ori în faţa plutonului de execuţie, dar soarta i-a zâmbit ferind-o de gloanţele aducătoare de moarte. În 1954, după împăcarea dintre Tito şi rusul Hrusciov, ea a fost graţiată de Gheorghiu-Dej. La Belgrad era văzută ca erou naţional.

Epilog destinelor dăltuite

Azi, de dragostea lor s-a ales doar amintirea. Pentru ei, ambii tre-cuţi de 80 de ani, iubirea dintre ei rămâne doar o iubire nesortită, ne-trăită. Nu se mai poate schimba nimic. Dalta, care deja le sculptase destinele până la final, e azi scormonită de rugină şi ruptă în două…

Read more...

Uniti de dragoste, nemuritori prin ea

05:52 Reporter: Amourdejour 0 Responses
"Pana cand moartea va va desparti". Un dicton care pentru unii au fost lege. Fie ca a fost un Romeo sau o Julieta,fie un Tristan si o Isolda. Povesti de iubire, cu final trist sau fericit, au facut inconjurul lumii si au fost un alt exemplu celebru pentru un alt cuplu. Dragostea i-a unit, insa tot alte pasiuni i-au despartit. Dar nu au incetat vreodata sa se iubeasca. Dragostea i-au legat pan' la moarte, iar prin intermediul povestii de iubiri actorii din propria lor telenovela au devenit nemuritori.
De departe, cel mai elocvent exemplu romanesc este Mihai Eminescu si Veronica Micle. O dragoste cu urcusuri si coborari, care a facut inconjurul lumii, presarata cu zeci de ingrediente romantice. Dragostea au trait-o intens, sentimentele lor nu se pot descrie. Ne-a ramas ca marturie decat scrisorile dintre ei. Eminescu a murit, la doua luni Veronica s-a sinucis, nemaiputand sa indure dorul de Emir, cum ii spunea ea scumpului ei Eminescu.
Un alt exemplu romanesc este povestea de dragoste - dramatica - dintre regele Carol al-II-lea si Maria Lupescu, care s-au iubit pe ascuns o viata. Acelasi lucru se poate spune si despre geniul muzicii romanesti George Enescu si sarmanta printesa Maruca Cantacuzino. Povestea lor poate inspira realizarea unei ecranizari de succes. Cei doi se indragostesc nebuneste unul de altul, insa declaratiile sfasietoare de dragoste erau innegrite de faptul ca Maruca era casatorita. Cand aceasta devine vaduva, se casatoreste cu Nae Ionescu. Desi parea ca iubirea lor s-a stins in acel moment, dupa 6 ani relatia dintre printesa si Ionescu s-a terminat, iar printesa s-a aflat la un pas de moarte dupa ce a avrut sa-si dea foc. A fost salvata de Enescu, iar Maruca, la 57 de ani, se casatoreste cu cel pe care l-a iubit pana la moarte: George Enescu.
Se spune ca dragostea nu cunoaste limite, varsta sau categorie sociala.In urma cu aproape 1000 de ani, mai exact in jurul anilor 1100, Abelard si Heloise au aratat acest lucru. Chiar daca au suferit enorm. Vina lor fiind ca s-au iubit pana la moarte. Peter Abelard soseste la studii la Paris, la scoala de la Notre Dame. Angajat de un canonic al Notre Dame - Fulbert - sa acorde meditatii nepoatei sale Heloise, cei doi se indragostesc si se casatoresc in secret. Fulbert afla acest lucru, si il castreaza pe Abelard, care alaturi de Heloise imbraca haina monahala, insa dragostea dintre ei nu s-a stins niciodata.
O alta poveste care a facut inconjurul lumii a avut loc intre scriitorea Aurore Dudevant, care semna sub pesudonimul de George Sand, si marele compozitor F. Chopin. Relatia lor scandaliza prin diferenta de varsta, dar si faptul Aurore era o nonconformista a acelor vremuri: se imbraca cu pantaloni, fuma trabucuri, era divortata si avea mai multi iubiti. S-au iubit vreme de 9 ani intr-un mod pasional. S-au despartit, insa nu au incetat pana la moarte sa se iubeasca. Pe patul de moarte Chopin a spus: "mi-a spus ca n-o sa mor decat in bratele ei".
Si povestea de dragoste dintre Marie (Sklodovaska, pe numele de fata) si Pierre Currie poate fi un exemplu de iubire. Aflata la studii la Sorbona, Marie l-a cunoscut pe Pierre intr-un laborator condus de savant, aceasta fiind asaltata de francezul indragostit nebuneste de ea cu cereri in casatorie, acceptate in cele de urma. Dragostea dintre ei a fost una vesnica, amandoi, impartind pasiunea pentru stiinta, au descoperit radium si polonium.
Desigur, ca exemplele pot fi mai multe. Dragostea exista, fie ca o simte oameni culti, fie oameni saraci, fie bogati
.

Read more...

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii, ptiu ... aaa , anului

07:20 Reporter: Amourdejour 2 Responses
Fugind rupand pamantul de mutra si suvita basesciana , care hotarase sa tina un speech in Brasov in noapte dintre ani,am ajuns in Bucuresti, un loc ideal pentru a iti petrece rev-ul. Cel putin pentru un eu saturat de falsitatile si vedetismele din regatul scripcarian si cancescian.
Cum a fost? Mult mai bine. Atat timp cat am dat peste figura simpatico-umoristica opresciana si nu privirea in cas basesciana, in cele 70-80 de minute petrecute in Piata Constitutiei, unde focul de artificii a fost intr-adevar superb, cu mult peste cel brasovean. Am ramas cu o febra musculara de la atata topait, care, din fericire, a trecut rapid. Altceva? Am vazut vreo doua organe nepolitienesti care isi faceau nevoile in parc la doi metri de toaletele ecologice si la doi pasi de organele militienesti care, la randul lor, se faceau, sper, ca nu vad. Am dilit si o sticla de vin primita de la doua fete care de suparare ca nu dansez cu ele si aflandu-se sub efectul efemer al bucuriei si al efervescentei vinului au vrut sa deie cu sticla in mine, insa pan' la urma mi-au daruit-o. Si cam atat de pe astfaltul cu gropi bucurestean in noapte de rev.
PS: Stiti ce frumos e sa fii inconjurat de persoane, adevarati prieteni, care te iubesc? Inconjurat de caldura lor? Unele clipe sunt intr-adevar de nepretuit!...

Read more...

dragoste nebuna si oarba ma insoteste mereu, puiule

18:25 Reporter: Amourdejour 0 Responses
“Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata …
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. Un milion! a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.Incepand cu acea ziDRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.”

Read more...

My Blog List