jurnal de om simplu: dragoste -nu nebunie

POST-DESCRIPTION-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-DESCRIPTION-HERE

Se afișează postările cu eticheta dragoste -nu nebunie. Afișați toate postările

De ce Dragobete e ispita si de ce nu Valentine’s day?

06:13 Reporter: Amourdejour 0 Responses

Despre mine au spus multi – si-o spun si eu adeseori – ca sunt nascut intre Valentine’s Day si Dragobete pentru a avea parte de dragoste cu nemiluita. Asta in conformitate cu decretul emis de urzitoare, la nasterea lui Bogdan Barbieru. Asa o fi, insa problema este ca iubit am fost, nu ma pot plange. Am inlacrimat multe fete si femei. Din pacate pentru mine, nu de fiecare data fata cu care imparteam o pereche de inimi m-a iubit. Eu nu am iubit decat una. Nu sunt mereu lucrurile asezate prin valurile vietii asa cum le dorim … in afara de asta, de multe ori Valentine’s day, alias ziua indragostitilor de pretutindeni, m-a prins singur s-au la distanta de iubita. Asa s-a nimerit. In fond, consider acest import un kitsch in sinea lui, la noi in tara. Din cauza preluarii bolnavicioase si a inselatorului mod in care a fost inteleasa (trec peste detalii, ca sa nu prelungim). Ea, ziua de 14 februarie, are in sinea ei un scop nobil – mareste iubirea, o legenda nobila – pan’ cand moartea ne va desparti. Problema este ca aceste lucruri au fost uitate. Ea a fost luata drept o zi a cadourilor – trece drept un sentiment material, ca ceva cul, nu neaparat biutifaull. I s-a uitat scopul. Si de aceea printre altele reprezinta un kitsch.
Cand iubesti si esti iubit e totul. Cel putin eu cand iubesc o fata imi doresc sa-I arat zilnic cata importanta are ea pe aleea drumului nostru.
De partea cealalta, direct de pe plaiuri mioritice, la doar cateva zile distanta si mai putin asteptat, soseste mai putin mediatizatul batranul copil, pururea indragostit: DRAGOBETELE. O sarbatoare a iubirii, o traditie ce se pierde in asfaltul razbunator al junglei cotidiene. Inconjurat de alte kitschuri importate, Dragobetele rezista cu greu. Macar din patriostism sau din recunostinta fata de persoana iubita, azi, am putea sa-I daruim ei o floare …

Bogdan.pingu@gmail.com

PS: Anul trecut, de Valentine’s Day, i-am oferit puiului – de acum ratacit pe alt drum – trei flori din trei mame si trei tati diferiti, in trei vaze si in fiecare vaza o floare cu o poza ce ne reprenta pe noi ca un cuplu cu un mesaj pe spate. In prima poza aparea un puisor de soricel (alintul meu pt ea) cu mesajul: “NICI MACAR CELE MAI FRUMOASE FLORI DIN LUME …”, in a doua poza eram eu cu ea la inceputul realatiei si pe spate mesajul “…NU STRALUCESTE CA TINE. TE IUBESC …”, iar in a treia poza era un pingu’ imperial (adica eu), cu mesajul “MA SEMNEZ AL TAU PT. TOTDEAUNA, PINGU.”
Scriu acest lucru nu din romantismul gestului, ci pt ca pur si simplu mi-am amintit fara sa vreau de acest “Valentine’s day”, singurul petrecut alaturi de ea (desi am fost impreuna vro trei). Si daca totul e pierdut intre noi, mai ramand in urma noastra doar un copil pe nume Amintirea, ratacesc acum in bratele altei ea. Insa, orice Valentine’s day e urat, pt mine. Atunci cand nu mai iubesc …

Amorul dintre o spioană condamnată la moarte şi un ziarist

00:50 Reporter: Amourdejour 0 Responses

Milan Petrovici este un veteran al jurnalismului, fost partizan sârb în timpul celui de-al doilea război mondial şi corespondentul în România al gazetei sârbeşti „Politika”. A emigrat în ţara noastră în august 1948, iar doi ani mai târziu a întâlnit-o pentru prima dată, în scop jurnalistic, pe Vida Nenici. Cea care ar fi putut să-i devină soţie, dar care a devenit o iubire netrăită. Din iubirea lor nu a rămas, după ce s-au reîntâlnit după 57 de ani, decât o idilă din tinereţea lor.

Milan, luptător partizan

Jurnalistul Milan Petrovici a participat în 1944 ca voluntar în armata de partizani pe frontul de la Srem şi în Bosnia, primind gradul de ofiţer după eliberarea localităţilor Brcko şi Bjelina. A fost rănit în lupta de la Slavonski Brad. După ce şi-a revenit, când războiul era în toi, a fost mutat la şcoala militară de geodezie, situată în parcul Kalegmedan din Belgrad. În august 1948, sătul de dictatura titoistă, acesta a fost primul sârb care a trecut Dunărea înot şi a primit azil în România.

S-au cunoscut, s-au plăcut pentru vecie

În 1950, jurnalistul s-a întâlnit cu Vida Nenici, spioană a securităţii sârbeşti. S-au plăcut pe loc. Amândoi erau emigranţi sârbi, lucru care probabil i-a făcut să se înţeleagă din ce în ce mai bine, pentru ca după câteva întâlniri Milan să vrea să o ceară în căsătorie pe Vida, descrisă de el „frumoasă, cochetă şi cu un păr cârlionţat provocator”. Astfel, în seara când vroia s-o ceară de soţie, Petrovici s-a deplasat la locuinţa sârboaicei din Banatul românesc şi a găsit-o confuză, tulburată, iar întâlnirea s-a amânat. În acea noapte, marea dragoste a lui Petrovic, am numit-o aici pe Vida, a fost arestată sub acuzaţia că lucrează clandestin pentru UBDA lui Tito (Direcţia Securităţii Statului Iugoslav). Iubitul ei Milan, originar din cartierul belgrădean Dolcolor, a aflat din presă despre acest episod, fiind distrus, răvăşit.

Vida Nenici, spioană

Sârboaica a făcut parte în acei ani din reţeaua securităţii lui Tito, un serviciu de spionaj. Reţeaua spionilor titoişti din România a fost descoperită în 1950 de către securiştii români. Printre spioni şi sublocotenentul UBDA Vida Nenici. Aceasta participa la audierile iugoslavilor refugiaţi în ţara noastră după rezoluţia informbiro din anul 1948. Vida se ocupa cu redactarea proceselor verbale ale interogatoriilor, traducea şi dactilo-grafia mărturiile emigranţilor politi-ci, pe care le realiza în dublu exem-plar, copia fiind trimisă serviciului de securitate sârbesc. În acest fel sute de sârbi emigranţi anti-titoişti au căzut în lanţuri. Tânăra sârboaică, acuzată de spionaj şi trădare, a fost găsită vinovată şi condamnată la moarte prin împuşcare de către un tribunalul militar românesc.

Regăsirea iubirii după 57 de ani

Milan a suferit o perioadă după această iubire neîmpărtăşită, ce i-a fost luată brusc, după care, nemaiavând altceva de făcut, s-a resemnat cu gândul morţii. A crezut-o moartă vreme de 57 de ani, timp în care în mintea sa erau o grămadă de „Dacă …?”. Până când … nesortitul ei iubit din Dolcolor a aflat dintr-o discuţie întâmplătoare cu un academician că Vida Nenici trăieşte, este sănătoasă şi locuieşte în Belgrad. A obţinut adresa ei. Chiar şi un număr de telefon de la academician. A sunat-o din Bucureşti şi astfel, în 2007, după 57 de ani de frământări şi amintiri, cei doi s-au reîntâlnit. Prea târziu însă. Ambii erau acum doar doi bunici, iar tinereţea îi părăsise. Sârboaica din Banatul românesc şi sârbul din Dolcolor sunt azi două persoane cu părul nins de trecerea vremii, care nu s-au dat uitării …
Vida a fost de trei ori în faţa plutonului de execuţie, dar soarta i-a zâmbit ferind-o de gloanţele aducătoare de moarte. În 1954, după împăcarea dintre Tito şi rusul Hrusciov, ea a fost graţiată de Gheorghiu-Dej. La Belgrad era văzută ca erou naţional.

Epilog destinelor dăltuite

Azi, de dragostea lor s-a ales doar amintirea. Pentru ei, ambii tre-cuţi de 80 de ani, iubirea dintre ei rămâne doar o iubire nesortită, ne-trăită. Nu se mai poate schimba nimic. Dalta, care deja le sculptase destinele până la final, e azi scormonită de rugină şi ruptă în două…

Ruga din prapastia durerii

05:22 Reporter: Amourdejour 0 Responses

In fiecare noapte, inainte de somn, in fiecare dimineata, cand ma mai voi trezi, ma voi ruga pentru tine Puiule Demon, ma voi ruga la Dumnezeul nostru, Allah-ul unora, Budha altora si eretismului parintilor tai, ma voi ruga ca tu sa cazi in groapa pe care ai tai mi-au sapat-o, ca sa primesti ce meriti. Ma voi ruga ca tu sa devii tu, sa primesti exact cat poti duce, sa inveti cei aia viata, sa ai parte de ce tu, alaturi de satra ta tembelizata, mi-ai oferit. Ma voi ruga Puiule Demon in fiecare noapte de acum incolo sa poti dormi bine pentru ca dimineata sa ai forte proaspete cu care sa distrugi destine. Ma voi ruga sa ai parte numai de persoane perverse ca sa-i ofere mintii tale neprihanite ceea ce merita. Mai voi ruga sa nu te schimbi pentru ca in final sa ii alungi de langa tine pe toti si pe toate care ti-au intins o mana de ajutor si care tin la tine cu adevarat.
Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca in continuare sa ramai cea mai mizera si lipsita de caracter fiinta pe care am cunoscut-o, sa fii gunoiul si nenorocile din viata mea, sper ca nu si a altora. Sa nu te schimbi!
Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa mai intalnesti pe cineva care sa te poata iubi, aprecia si considera prietena asa cum esti tu in realitate, ci nu cea pe care o afisezi. Ma voi ruga sa ai o singura personalitate, ci nu doua.
Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa te perfectionezi in arta satanica a minciunii si a manipularii si sa traiesti in teribilismul acestei arte, inconjurata de minciuni, ca din minciuni esti facuta. O sa ma mai rog sa traiesti. Sper ca vei rezista!

Uniti de dragoste, nemuritori prin ea

05:52 Reporter: Amourdejour 0 Responses

"Pana cand moartea va va desparti". Un dicton care pentru unii au fost lege. Fie ca a fost un Romeo sau o Julieta,fie un Tristan si o Isolda. Povesti de iubire, cu final trist sau fericit, au facut inconjurul lumii si au fost un alt exemplu celebru pentru un alt cuplu. Dragostea i-a unit, insa tot alte pasiuni i-au despartit. Dar nu au incetat vreodata sa se iubeasca. Dragostea i-au legat pan' la moarte, iar prin intermediul povestii de iubiri actorii din propria lor telenovela au devenit nemuritori.
De departe, cel mai elocvent exemplu romanesc este Mihai Eminescu si Veronica Micle. O dragoste cu urcusuri si coborari, care a facut inconjurul lumii, presarata cu zeci de ingrediente romantice. Dragostea au trait-o intens, sentimentele lor nu se pot descrie. Ne-a ramas ca marturie decat scrisorile dintre ei. Eminescu a murit, la doua luni Veronica s-a sinucis, nemaiputand sa indure dorul de Emir, cum ii spunea ea scumpului ei Eminescu.
Un alt exemplu romanesc este povestea de dragoste - dramatica - dintre regele Carol al-II-lea si Maria Lupescu, care s-au iubit pe ascuns o viata. Acelasi lucru se poate spune si despre geniul muzicii romanesti George Enescu si sarmanta printesa Maruca Cantacuzino. Povestea lor poate inspira realizarea unei ecranizari de succes. Cei doi se indragostesc nebuneste unul de altul, insa declaratiile sfasietoare de dragoste erau innegrite de faptul ca Maruca era casatorita. Cand aceasta devine vaduva, se casatoreste cu Nae Ionescu. Desi parea ca iubirea lor s-a stins in acel moment, dupa 6 ani relatia dintre printesa si Ionescu s-a terminat, iar printesa s-a aflat la un pas de moarte dupa ce a avrut sa-si dea foc. A fost salvata de Enescu, iar Maruca, la 57 de ani, se casatoreste cu cel pe care l-a iubit pana la moarte: George Enescu.
Se spune ca dragostea nu cunoaste limite, varsta sau categorie sociala.In urma cu aproape 1000 de ani, mai exact in jurul anilor 1100, Abelard si Heloise au aratat acest lucru. Chiar daca au suferit enorm. Vina lor fiind ca s-au iubit pana la moarte. Peter Abelard soseste la studii la Paris, la scoala de la Notre Dame. Angajat de un canonic al Notre Dame - Fulbert - sa acorde meditatii nepoatei sale Heloise, cei doi se indragostesc si se casatoresc in secret. Fulbert afla acest lucru, si il castreaza pe Abelard, care alaturi de Heloise imbraca haina monahala, insa dragostea dintre ei nu s-a stins niciodata.
O alta poveste care a facut inconjurul lumii a avut loc intre scriitorea Aurore Dudevant, care semna sub pesudonimul de George Sand, si marele compozitor F. Chopin. Relatia lor scandaliza prin diferenta de varsta, dar si faptul Aurore era o nonconformista a acelor vremuri: se imbraca cu pantaloni, fuma trabucuri, era divortata si avea mai multi iubiti. S-au iubit vreme de 9 ani intr-un mod pasional. S-au despartit, insa nu au incetat pana la moarte sa se iubeasca. Pe patul de moarte Chopin a spus: "mi-a spus ca n-o sa mor decat in bratele ei".
Si povestea de dragoste dintre Marie (Sklodovaska, pe numele de fata) si Pierre Currie poate fi un exemplu de iubire. Aflata la studii la Sorbona, Marie l-a cunoscut pe Pierre intr-un laborator condus de savant, aceasta fiind asaltata de francezul indragostit nebuneste de ea cu cereri in casatorie, acceptate in cele de urma. Dragostea dintre ei a fost una vesnica, amandoi, impartind pasiunea pentru stiinta, au descoperit radium si polonium.
Desigur, ca exemplele pot fi mai multe. Dragostea exista, fie ca o simte oameni culti, fie oameni saraci, fie bogati.

trei ani

08:20 Reporter: Amourdejour 2 Responses

aM STAT impreuna peste trei ani, intr-un stil oarecum romantic, poate si prin prisma faptului ca vreme de doi ani si juma’ eram un Romeo si o Julieta moderni. Care - credeam asta pe atunci - isi cauta fericirea in bratele unui-celuilat. Azi - nu cred, sunt sigur - ca ea a fost doar o actrita. Stiu doar ca am iubit-o ca un nebun orbit de dragoste si pierdut in visare. Si voi, poate, ati iubit cu frenezie, cu disperarea unui copil ramas orfan, iubit pana la divinizare, renuntand la multe lucruri - unele importante, fiind in stare sa platesti cu viata doar ca iti vezi jumatatea in siguranta si fericita.
TREI ANI SI CEVA… credeam ca o cunosc. dar ce se-ntampla cand persoana caruia ii porti acea iubire dusa la divinizare intoarce armele impotriva si vrea sa te distruga, fara sa ii fi facut un rau. Esti uluit pe moment, umilit, fara putere in glas sa urli dupa ajutor, ca un soldat aflat pe front care ramane singur fara munitie, iar in fata lui are zeci de inamici inarmati pana la refuz.
TREI ANI … in care ea a fost in realitate o actrita demna de un premiu Oscar, cu toate ca doar eu am jucat teatru, la modul serios. Ce a urmarit? Bani, sa profite de popularitatea de care ma bucuram si inca ma mai bucur?, sa se razbune pe mine pentru ca pan’ s-o cunosc am publicat o ancheta in care personajul negativ era mama ei? Toate, cred, sunt valabile.
DAR DE CE TREI?… Pentru ca anul trecut cand ne-am despartit ea nu s-a putut impaca cu gandul ca va ramane singura. Ea alerga dupa mine, asemenea unui cotoi iesit pe acoperis, macar in seama s-o mai bag …
TREI ANI SI CEVA … In urma cu acesti ani, cand am cunoscut-o era doar o pustoaica pierduta in inferioritate, complexata de anumite aspecte ale trupului ei, fara sa fi avut vreun iubit, fara prieteni, privita din exterior drept o ciudata. M-am cuplat cu ea dintr-o prostie - un mesaj romantic, in urma unui pariu cu un prieten - si am ajuns s-a iubesc, s-o divinizez. Am hotarat sa renunt la ea in clipa in care parintii mei, cam inumani, au inceput sa se razbune pe ea cand au aflat ca realatia noastra nu se terminasera. O iubeam, dar stiam ca niciodata nu o sa pot sa-i ofer dragostea de parinti. poate ca a uitat tot ceea ce am facut pentru ea, a uitat mana care a hranit-o, a protejat-o prin Brasov, unde era printre straini.si a vrut sa ma distruga alaturi de alte persoane.
TREI ANI … PIERDUTI … dar n-a reusit sa ma distruga, nici macar nu pot sa o urasc, pentru ca mie mila de ea … dar sange cu sange se spala … iar roata se intoarce

8 si 9: ce-am avut, ce-am pierdut si ce-o sa am ca sa mai pierd. Sau, mai simplu, urcare-decadere-urcare …

06:09 Reporter: Amourdejour 2 Responses

Pentru cei care inca n-au aflat sau nu si-au dat seama, orice inceput de an apartine facerii de bilant pe anul anterior si de planuri de viitor. Asa ca privind in urma si deruland filmul “2008” urlu precum un cotoi iesit pe acoperisul casei un “fuck” imens daruit celor care isi spun ca sunt dusmanii mei si carora le pun in brate niste beton, marca V*ectra. Asta desi eu nu am decat un singur dusman care se cheama “Timpul”. Sau cel putin asa consider.
Personal, imi doresc un 2009 cel putin precum 2007, caci de 2008 m-am despartit cu un oarecare regret, pentru ca lucrurile nu au evoluat deloc inspre bine. Ba din contra, a fost decaderea mea. A mea si doar a mea, pe care nu doresc s-o aibe si altcineva, in acest caz sufar de egoism.
2008-un an inceput frumos, dar care – vorba lui Murphy – s-a sfarsit prost. Un an ce se anunta cu fericire la nivel maxim si realizari marete, dar care au disparut spre neant. Si au ramas in urma doar despartiri sentimentale, contracte pierdute ca la un joc de noroc, amenzi, cateva vizite pe la politie din cauza ca unii ii folosesc pe militieni in scop de intimidare si de razbunare, iar eu ii numesc asa cum sunt; decaderi si alte probleme. Astea la – (minus).
Pe + (plus), cam putine. Spre deosebire de anii anteriori. Faptul ca sunt in continuare citit, inscrierea la a doua facultate, familia mea, ala micu’… cam atat.
Dar ’09 se anunta anul revenirii, unul fructuos. Ceea ce nu ma ucide ma face mai puternic, mai bun pe zi ce trece. Iar celor care au incercat sa-mi faca rau, sa ma puna la pamant le pun in continuare asfalt in brate, prin furnizorul Becht*l de data asta. Iar uneori roata se intoarce. Voi recastiga ce am pierdut, chiar daca voi trage cu dintii ca sa reapar pe “sticla” si in presa, sa imi public cartea la care lucrez. Insa mai presus de toate gandurile si planurile, imi doresc sa fiu mai bun si sa fiu inconjurat (in continuare) de caldura dragostelnica a celor pe care ii iubesc si de care imi pasa, ca sa ma incalzesc cu ea in noptile racoroase.
PS1: Stiti ce a adus si ’89 si ’09? FSN-ul!
PS2: Mesaj pentru satra de politisti corupti, tembeli, lasi, care se cred centrul buricului, dar si pentru parlamentarii corupti:

dragoste nebuna si oarba ma insoteste mereu, puiule

18:25 Reporter: Amourdejour 0 Responses

“Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata …
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. Un milion! a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.Incepand cu acea ziDRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.”

jurnal de om simplu

daca m-as elibera de demoni, ingerii mei ar disparea si ei. „A te lupta cu tine însuţi este lupta cea mai grea, a te învinge pe tine însuţi este biruinţa cea mai frumoasă !”

POST-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

POST-TITLE-HERE

featured-content2

featured-content2

featured-content2

featured-content2

De ce Dragobete e ispita si de ce nu Valentine’s day?

Amorul dintre o spioană condamnată la moarte şi un ziarist

Ruga din prapastia durerii

Uniti de dragoste, nemuritori prin ea

trei ani

8 si 9: ce-am avut, ce-am pierdut si ce-o sa am ca sa mai pierd. Sau, mai simplu, urcare-decadere-urcare …

dragoste nebuna si oarba ma insoteste mereu, puiule

featured-video

Labels

Blog Archive

My Blog List